Se face atat de frecvent confuzia ‘comert online = plata online cu cardul’ incat multi sunt convinsi ca nu pot cumpara dintr-un magazin online decat daca platesc cu cardul. Si nici nu isi mai pun problema sa incerce s-o faca daca nu sunt pregatiti sa plateasca online. Gresit. Uitandu-ne si prin alte parti, in comertul online sunt acceptate toate instrumentele de plata care sunt utilizate intr-o proportie semnificativa in zona/tara respectiva.

Daca e sa apelam la amintiri, comertul online in .ro a inceput pe vremea cand bancile aproape ca faceau campanii anti plati online. Daca voiai un card cu care sa cumperi online erai privit ciudat si ti se spunea cat de periculos e si ca oricum ei nu emit asa ceva.  Cele mai multe banci au introdus foarte tarziu carduri utilizabile online, celebrul Taifun a fost singur pe piata mult timp. Cam pe ce directie a pus cumparatorii politica asta?

Revenind, cred ca mediul in care cumparatorul se informeaza, consulta oferta si ia decizia de achizitie este cel care defineste in primul rand tipul de comert. Cum se face plata, cum se livreaza produsele, cum se comunica intre client si vanzator sunt lucruri secundare, mai mult sau mai putin apropiate mediului (online in cazul nostru) si tin de nivelul de dezvoltare si utilizare a diverselor instrumente/metode (in Romania in cazul nostru).

Stiati ca Amazon te suna ca sa-ti ia comanda daca ceri lucrul asta ?
Inseamna ca Amazon nu face comert online ?

Zice zoso aici despre ce a castigat din ProfitShare. La mai mare!

Postul de mai sus mi-a adus aminte sa va spun e un exemplu foarte bun despre care e rolul principal al afiliatului, dupa parerea mea: Nu sa convinga pe cineva sa cumpere de la un magazin sau sa anunte vizitatorii ca exista magazinul respectiv, cum gresit se crede, ci sa anunte pe site-ul sau, in timp real, noile promotii si produse. Iar daca site-ul respectiv ii are ca target pe cei direct interesati si magazinul are un awarness bun… voila ca se poate!

Exista o mare prapastie intre volumele de vanzari online de produse si cele de servicii. Cand spun servicii ma gandesc la furnizare de TV, telefonie, internet, abonamente de orice fel, credite …etc, cam tot ce ar presupune incheierea unui contract cu utilizatorul final si apoi plata lunara a facturilor din partea acestuia. Si cand zic vanzare online, ma refer la intregul proces de vanzare care trebuie inceput cu prezentarea ofertei online si terminat cu semnarea unui contract acasa la client.

Din experienta mea, problema cea mai mare este riscul asociat cu semnarea contractului transmis prin curier, fara prezenta fizica a clientului in fata unui reprezentant al furnizorului de servicii. Am intalnit de fiecare data aceasta problema pusa cumva din start ca bariera peste care nu se trece. De exemplu, pentru oferirea de credite de nevoi personale clientilor eMAG, am discutat/negociat vreo 2 ani cu mai multe banci, de departe punctul nevralgic fiind semnarea contractelor acasa la client. Fara solutii partiale de genul ‘ok, trimitem clientul la o filiala si rezolva acolo’ pentru ca pierdeam exact beneficiul pe care voiam sa-l oferim. Am reusit in toamna trecuta sa lansam acest serviciu impreuna cu EFG Retail Services si chiar functioneaza ok. Deci se poate. Adica o banca, una dintre cele mai conservatoare (prin definitie) institutii in privinta asumarii riscului a acceptat provocarea furnizarii de credite full online si semneaza remote contracte cu o valoare medie de peste 2000 RON. Si castiga clienti pe un canal cu totul nou, fara a avea probleme sau fraude.

Cat va mai dura pana la comandarea si incheirea online de contracte de servicii la scara mare ?

Parerea mea ca mai avem putin, probabil un an sau doi si apoi ni se va parea la fel de natural sa solicitam incheierea unui contract online pe cat ni se pare acum cumpararea unui aparat foto sau a unui bilet de avion.

Este o chestiune mai mult de inertie si daca criza financiara o fi buna la ceva, tocmai la scoaterea din inertie cred ca e cea mai buna. Sunt multi furnizori de servicii care isi prezinta online oferta, chiar au formulare de comanda si te motiveaza cu premii sa faci comanda exclusiv online. Deocamdata la cei mai multi procesul este doar de preluare online a cerererilor (ceea ce este un mare pas inainte!), contractele finalizandu-se insa tot ‘clasic’ pe la diverse filiale/magazine/etc.

In prezent lucrez la un proiect care va mai pune o caramida, sper destul de mare, la baza vanzarilor online de servicii, deadline-ul fiind 1 august. Este un proiect foarte ambitios si care sunt convins ca va demonstra ca se poate.

Update: Pentru ca nu pot oferi mai multe detalii deocamdata, nu specificasem despre ce proiect e vorba. Dar da … despre asta e vorba.

Intr-un fel sau altul am pornit acest blog cu gandul la (sau indemnat de) cartea Who moved my cheese?, o carte-parabola pe cat de simpatica pe atat de memorabila. Am ales titlul in engleza pentru ca traducerea in romana (‘Cine mi-a luat cascavalul?’) cred ca denatureaza exact esenta cartii. ‘Cascavalul’ fiecaruia nu e luat de nimeni, doar se muta in locuri pe care trebuie sa le explorezi ca sa il regasesti in diverse forme. Daca nu ati citit cartea, v-o recomand cu caldura. Unde mai pui ca dureaza cam o ora

Daca ati citit cartea, aflati ca incerc si eu sa-mi gasesc drumul prin labirint. De data asta unul al comunicarii publice, directe si informale. Nu imi propun teme sau frecventa de postare exacte. Sunt sigur ca subiectele vor veni exact la momentul potrivit.

Introducerea fiind facuta, sa ma prezint si sa prezint acest blog.

Bine v-am gasit!

Radu